martedì 1 aprile 2008

religie impusa si un Soare care se misca

Invatamantul in Italia este de tip laic. Religia o face doar cine vrea si la acele ore se studiaza istoria universala a religiilor. Nu mai stiu cum este in Romania acum, dar am vazut ca s-a impus manualul de religie ortodoxa. Eu cred ca Biserica si Statul ar trebui sa ramana separate, la scoala ar trebui sa i se ofere elevului posibilitatea de a alege credinta pe care vrea sa o urmeze, nu trebuie sa fie impusa.
Cand am venit aici, acum 6 ani, aproape ca imi era frica sa spun ceva despre big bang si formarea uiversului. Acum ma amuz de felul cum gandeam atunci si ma bucur ca am facut un pas inainte. Sunt convins ca stiinta nu a descoperit nici 1% din ceea ce este de descoperit la acest capitol, dar felul in care au aparut lucrurile in jurul noi, felul in care am aparut noi, e inca un mister. Cred ca Dumnezeu ne-a facut, sunt convins ca sunt creatia Lui, nu cred in evolutia lui Darwin, dar totusi cred ca pe parcursul timpului a fost o evolutie fizica a lucrurilor. Tot ce pot spune este sa nu ne grabim in a trage concluzii, mai ales ca in Biblie nu sunt detalii.
In Iosua scrie ca Dumnezeu, in timpul unei batalii, a oprit efectiv soarele in asa fel incat acea zi sa fie mai lunga. De la acel verset atat Biserica Catolica, cat si cea Protestanta, erau convinsi ca Pamantul este in centrul universului si totul se invarte in jurul sau, inclusiv Soarele. Galilei, cu ajutorul studiilor anterioare facute de Kepler si Kopernic(sper ca asa se scrie in romana, pt ca in italiana se schimba putin numele), a descoperit ca soarele este in centru(sistemului solar), si pamantul se invarte in jurul lui. Intrebat la faimosul sau proces:"Cum explici atunci versetul din Iosua?", raspunsul sau a fost mai mult decat genial. El a zis practic ca daca Biblia spunea ca pamantul s-a oprit era gresit. De ce? Pentru ca Soarele este centrul unui sistem, este motorul acestui sistem. Daca cineva vrea sa opreasca un sistem si apoi sa-l reporneasca, acest cineva opreste motorul sistemului, adica Soarele. Are cineva o explicatie mai frumoasa?
Fiecare crestin are obligatia de a sti in ceea ce crede, de a se interesa, de a cunoaste.

4 commenti:

Unknown ha detto...
Questo commento è stato eliminato dall'autore.
Unknown ha detto...

Foarte fain raspunsul lui Galilei. Si apoi, consider ca nu putem lua versetul acela asa, mot-a-mot, pentru ca Iosua stia in mare ca, soarele apare de la est si face o bucla pe cer pana la vest, spre seara... destul de simplu (nu aveau pe atunci cunostinte complexe despre Univers, decat ce le era descoperit de Dumnezeu), si din ceea ce vedea el, asta a cerut lui Dumnezeu, sa mai tina soarele intr-un punct pe acea 'bucla'... suna un pic copilareste, dar ce mare credinta a avut! Si Dumnezeu este cel care a inteles si a raspuns dorintei lui Iosua (si a poporului, implicit). Iosua a crezut ca soarele s-a oprit, dar Dumnezeu a stiut mai bine. Ce Dumnezeu minunat avem!

Anonimo ha detto...

Evolutie in creatie! E ceea ce cred si eu. Legile fizice care guverneaza Universul au fost lasate de Dumnezeu pentru ca omul sa le descopere ( NU in Totalitate ). De ce sa descopere? Pentru ca sa minuneze de Maretia, de Atotputernicia Sa

Anonimo ha detto...

Zeu străin

Nu vă-nchinaţi la acel zeu,
la efemera-i mântuire.
El n-a salvat poporul său.
Cum te va mântui pe tine?

Tânjeam să trăim-n fericire,
el ne-a făcut sângele greu.
A adus sabia-n omenire.
E-acesta fiul lui Dumnezeu?

Să alungăm frica de năluci,
natura ne e Dumnezeul viu.
Salvarea noastră este aici
nu-n cel ce vine din pustiu.

Priviţi istoria ce-a urmat
din vrajba cu poporul său,
dâra de sânge ce-a lăsat
cel ce-i crezut că-i Dumnezeu.

În venerarea credincioşilor,
an după an el se "renaşte".
Sângele curge-n măcelul mieilor,
când e uscat sunt "sfinte" moaşte.


De ce grupările creştine
Trăiesc continuă învrăjbire?
E răul ce le întreţine.
"Salvarea" le e rătăcire.

Dar zeul nostru e pe stânci,
nu-i este foame şi nici sete.
Nimeni nu-l poate răstigni,
are picioarele în pietre.

Ne-aţi luat altarele de foc,
pe ele biserici înălţând.
De-atunci nu mai avem noroc,
sângerăm cu omul sângerând.

N-avem nimica cu Avram
şi zeul lui ce sânge cere.
Căci venerăm izvor şi ram.
Ele ne-or duce la-nviere.

Cuţitul lui Avram străin ne este,
să creadă alţii c-aduce mântuire.
La noi mioara ne vorbeşte,
Treimea sfântă? Flori, ape şi iubire.

Noi credem în sânziana cântând,
în glasu-i ce ne mângâie-n noapte,
ascultăm pădurea, un râu susurând.
"Iubire!" zâna ne spune în şoapte.