giovedì 4 settembre 2008

Google Chrome - noul browser de la Big G

A iesit versiunea beta de la mult asteptatul Google Chrome. Am incercat-o si am ramas placut surprins. Cei de la Google dau impresia ca tot ceea ce fac...fac bine. Este foarte rapid, se incarca foarte repede, se zice ca cica mananca multi ram, la mine nu se simte atat de mult acest lucru. Grafica seamana putin cu Linux Ubuntu. Desi sunt un fan Firefox, trebuie sa recunosc meritele acestui nou program. Felicitari Google.


Ce am gasit in Romania!


Ce am gasit in Romania? Am gasit o tara a paradoxului. Am gasit tara tuturor posibilitatilor. Sunt lucruri care doar in Romania se pot intampla. La noi in tara se poate intampla orice. Nu mai sunt limite la nimic. E usor sa termini o strada intr-o capitala europeana in cateva zile. Pai noi de ce sa facem ca ei? In Bucuresti reparatia unei strazi dureaza cel putin cateva luni. Suntem o tara care ne laudam cu minti luminate in informatica, dar un specialist adevarat il cauti ca acul in carul cu fan. Sunt multi care au facut si ei facultatea de info sau ceva asemanator si sunt buni in ce fac. Dar unde sunt specialistii. Eu cred ca asta ne lipseste. Romanul trebuie sa o termine cu "bun la toate". Ca nu asa se merge inainte, cel putin istoria nu ne invata asta. Da...Bucurestiul nu prea ma incanta. Prea multe contraste, cladiri de sticla langa case ruinate. Noroc ca Romania nu se rezuma la Bucuresti. Iasul l-am iubit mereu. E singurul oras in care cand ma intorc imi vine sa zic"sunt acasa".
Cand am intrat zilele trecute in Iasi un amalgam de amintiri m-au coplesit, mi-am amintit de unde mergeam la fotbal, de unde luam autobuzul ca sa ma duc la scoala. Imi aminteam de cum pe la 9 ani, cand am venit dintr-o tabara, cu un rucsac mare in spate, am venit singur de la gara pana acasa, si aia pentru mine a fost primul pas spre:"uite ca am crescut si eu putin". Am multe de zis despre Iasi si sper ca toata drumurile mele intr-un final sa ma duc spre orasul meu natal.

giovedì 14 agosto 2008

Ferrari, uomo oltre il tempo che ha creato un mito

14 agosto 2008 - Ferragosto 1988, sono le 11 di mattina, squilla il telefono. È Gerhard Berger: "Ma davvero è morto Ferrari? Ho sentito la notizia alla radio, non ho capito bene l’italiano, sai qualcosa di più?". Era vero. I funerali si erano tenuti la mattina stessa, col sole che ancora si stava alzando. Poche persone, oltre ai familiari: quelle che Enzo Ferrari aveva elencato su un foglio di carta lasciato nel cassetto del comodino. L’ultimo suo appunto. Più beffardo che funereo, considerando un personaggio che per tutta la vita non aveva fatto altro che annotare, cancellare, aggiungere, tirare righe su un nome o l’altro, fare elenchi di buoni e cattivi. E sempre con l’inchiostro viola, fosse una penna stilo, una biro o un pennarello. Uno degli innumerevoli vezzi di un uomo oltre il tempo, capace di creare un miracolo che è dinanzi agli occhi di tutti. Tanto che diventa persino superfluo ricordarne prodigi, meriti, leggende.
LE VACANZE - Ferrari se ne andò in modo silenzioso, mentre l’Italia consumava il rito delle vacanze. Le aveva fatte anche lui, di sfuggita, nella villetta di Viserba. Ma le odiava. Ogni tanto, in piena estate, telefonava con voce cavernosa e diceva divertito: "Sento il mare, è in ferie? Beh, anch’io: sono in vacanza a Fiorano, perché non viene a trovarmi?". Fiorano era il luogo di villeggiatura al di là della statale dell’Abetone. Da una parte Maranello e la fabbrica, dall’altra Fiorano con la pista, il reparto corse. Era qui che, spesso, torturava i piloti costringendoli a provare a metà agosto, con la scusa che poi a settembre c’era Monza e non si poteva fare brutta figura. In realtà cercava compagnia: delle macchine che giravano nella calura (mentre lui, seduto su una sedia con il pantalone destro sollevato sino al ginocchio per via di un antico reumatismo, guardava distrattamente) e dei piloti. Ai quali, a fine pomeriggio, quando erano stremati dai chilometri, strappava confidenze non solo tecniche ma di amori e pettegolezzi: in lontananza, la musica del luna park di Maranello, come in un film di Piavoli.
I SOLDI - Quello che Enzo Ferrari ha lasciato è il mondo delle corse di oggi. Tale e quale. Intriso di soldi, contraddizioni, vicende nascoste. Non è forse vero che solo poche settimane fa si sono ritrovati a Maranello tutti i costruttori per porre le basi dell’accordo economico che farà fede da qui al 2012? Un rinnovo. Sulla falsariga di quello redatto da Enzo Ferrari e che gli altri team, con Ecclestone in testa, firmarono, sempre a Maranello, nel 1981. Una bozza non troppo distante da quella con cui, alla fine degli anni Venti, Ferrari diede vita alla propria Scuderia con cui gareggiarono piloti del calibro di Nuvolari, Varzi, Wimille e tanti altri. Le macchine erano dell’Alfa Romeo, marca che Enzo Ferrari aveva coinvolto nel capitale societario insieme alla Pirelli. E poi c’erano gli sponsor, che mettevano la scritta sui camion ma che potevano sfruttare pubblicitariamente le vittorie. Uno di questi era la Shell, che nel ’32 versava alla Ferrari un milione e 200 mila lire all’anno, equivalenti a oltre 10 milioni di euro attuali: non è cambiato niente.
PININ FARINA - Grande affarista-comunicatore, enorme carisma, fiuto per le persone. Ferrari è diventato Ferrari senza aver mai viaggiato, salvo qualche sporadica sortita fuori dal regno emiliano. Quando si accordò con Pinin Farina, che poi avrebbe disegnato alcune delle sue più celebri granturismo, s’incontrarono in una trattoria vicino a Piacenza. Nessuno dei due, per orgoglio, si era voluto spingere sino a casa dell’altro.
LA FAMIGLIA AZIENDA - Ferrari gestiva l’azienda come famiglia, arricchita di scuole di formazione, mensa, banca con agevolazioni ai dipendenti. E nei casi più drammatici dove non arrivava la cassa malattia, il suo intervento non si faceva attendere. È per questo che non ha mai subìto uno sciopero. Ci fu un tentativo: gli operai schierati fuori dall’ingresso con gli striscioni. Arrivò lui, scese dalla macchina, salutò il capo dei sindacalisti e disse: "Avete ragione, scioperare è un vostro diritto, in un certo senso sono con voi. Ma io oggi lavoro perché devo pensare anche a voi, alle vostre famiglie. A proposito, ho saputo che tuo figlio è stato male, va meglio ora?". Salutò ed entrò. Gli altri lo seguirono in silenzio.
IL MONDO - Ferrari non ha mai voluto far sistema: il sistema era lui. E nonostante non si sia mai mosso da Maranello, è stato il mondo ad affrontare l’esame davanti alla sua scrivania. Politici, attori, artisti, cantanti, scrittori. Per ultimo Papa Giovanni Paolo II, due mesi prima della scomparsa. Ma non ci fu l’incontro: Ferrari, che già stava male, parlò col pontefice al telefono. Forse fu in quegli istanti di mistero che ritrovò la fede. A febbraio del 1988 ci fu la festa in fabbrica per i suoi 90 anni, con i 1800 dipendenti. La definì "il regalo più bello della mia lunga vita".
PERTINI - Un uomo solitario, istrionico, imprevedibile, sarcastico. Quando il presidente Pertini si recò a fargli visita, lui era da mezz’ora in attesa alla finestra. Nel momento in cui comparve la macchina blu presidenziale, Ferrari ebbe una smorfia di stizza e, rivolto a un collaboratore che sulle prime non capì, ebbe una battutaccia delle sue: "Vedi, la vecchiaia a me ha colpito le gambe, a lui ha preso la testa". Poi andò a ricevere con un abbraccio l’illustre ospite, la cui colpa era stata quella di presentarsi a Maranello con una Maserati, marca che Ferrari detestava per vecchie questioni agonistiche. Oggi che Ferrari non c’è più, la Maserati appartiene alla Ferrari. Una cosa che gli sarebbe piaciuta, lui che aveva usato e domato partner come Alfa Romeo, Lancia, Fiat. Ma questa è un’altra storia.

sabato 17 maggio 2008

Dumnezeu iti da...dar nu iti baga-n traista

Ziua de azi este mereu ziua sacrificata, e sacrificata pentru ziua de maine. Azi suntem gata sa facem orice ne sta in puteri pentru ziua de maine. Suntem convinsi ca ziua de maine merita sacrificii. Eu nu zic ca nu este asa, dar imi vin in minte versurile lui Leopardi(si nu numai) care cu o oarecare tristete spun ca fericirea dureza doar o clipa. Parca niciodata nu reusim sa ne bucuram de "acum". Ne amintim de o clipa frumoasa, ne dam seama la sfarsitul unei vacante ca vacanta a fost frumoasa, pacat ca pe parcursul ei nemultumirile umpleau paginile jurnalului virtual de calatorie. Ca oameni, cand o sa invatam sa ne bucuram de clipa de acum? De momentul asta cand scriu, de clipa asta care nu se va mai intoarce niciodata...
Isus ne-a vazut,a vazut cat de incapatinati suntem sa flamanzim azi, sa ne ingrijoram azi, pt ca maine sa avem ce manca. Ne-a spus...poate pe de o parte trist, pe de alta parte amuzat...ne-a spus ca avem ziua de maine pentru problema de maine. Nu sunt un fan carpe diem, dar...lumea de azi...trebuie sa strang cureaua de cand aveam 10 ani. De atunci a trebuit sa imi cumpar o curea noua, aia veche avea prea multe gauri. Toate generatiile sunt generatii de sacrificiu. E bine sa fim atenti ca ceea ce facem azi sa nu ne faca sa suferim maine, e bine sa ne pregatim, e bine sa invatam, dar sa invatam ca sa stim azi, daca invat ca sa stiu azi, ma va ajuta si maine. Esti cu familia la masa? Esti in tren si vezi un peisaj frumos? Esti in autobuz si...?eh..e mai greu aici, dar sa fim seriosi, in autobuz avem timp sa ne gandim. Hai sa ne oprim in clipa de acum, sa o savuram si sa trecem la urmatoarea. Nu trebuie sa fim pesimisti. Optimismul ar trebuie sa fie capacitatea de a te bucura de ceea ce ai acum, nu de ceea ce vei avea maine. Suferi azi? In fiecare zi apar motive de suferinta...pentru oricine. Ne amagim ca Dumnezeu ne va ajuta, noi tre sa strigam la El, sa stam cu gura cascata...poate ne cade ceva direct in gura. Sa nu uitam proverbul nostru"Dumnezeu ne da, dar nu baga si in traista".

lunedì 5 maggio 2008

crestinii si bauturile alcoolice

Discutie intre un enorias plin de ravna si un pastor(prezbiter):
"- frate Pastor, l-am vazut pe fratele gigescu cum consuma bautura
- Nu se poate!! Nu imi vine sa cred! Si...a baut din sticla...sau a ciocnit un pahar?
- Stati pe scaun?Daca nu, va rog sa va asezati. Fratele gigescu...a ciocnit...a ciocnit!
- Nu imi vine sa cred, trebuie sa convocam consiliul Bisericii, asa ceva nu se poate, De ce DOAMNE??? DE CE??Ce fel de bautura consuma?
- Eram invitat la el la masa, la masa de paste, erau si copii acolo
- O nuuu...copiii!
- si...a deschis o sticla de sampanie, in fata tuturor, a pus in pahare la toti, si ca si cum nu ar fi deajuns, ne-a invitat pe toti sa ciocnim...sa pacatuim impreuna cu el!
- da...ispita vine din orice loc...da...vai de fratele...o sa postim si o sa ne rugam pentru el. Dar, din ce ati vorbit cu el, obisnuieste sa bea des?
- Din cate am inteles, alege sa bea cate un pahar chiar atunci cand sunt sarbatori. Va puteti inchipui...de Paste si de Craciun.
- S-a pierdu Fratele...s-a pierdut..."

O discutie frecventa care are loc in multe biserici care te pun sa semnezi ceva prin care te angajezi sa nu pui strop de bautura in gura. Personal nu sunt un fan al bauturilor alcoolice, respect atat pe cel care din cand in cand mai cumpara cate o bere , cat si pe cel care renunta definitiv la bautura. Alegerea trebuie sa fie personala, enoriasul trebuie educat in privinta acestui lucru. Pe de alta parte e la fel de adevarat ca romanii au o relatie mai speciala cu bautura, dar consider ca educatia e cel mai bun mijloc de a elimina aceasta problema.

lunedì 28 aprile 2008

A castigat Ferrari! A murit Mussolini!


In Romania a fost pastele, aici a fost ziua nationala a Italiei. Ziua in care Mussolini, dupa ce fusese omorat de comunisti, era spanzurat cu capul in jos intr-o localitate langa Milano. Ziua in care Italia inchidea capitolul Fascism si incepea era celor aproximativ 50 de guverne in 63 de ani.
Ieri a castigat din nou Ferrari. Pasiunea rosie a triumfat si in Spania. Ce palma pt spanioli...sa vina o echipa italiana si sa castige acasa la ei. Ce palma pt englezi pt care Hamilton si Mesia inseamna acelasi lucru.
Multi stiu ca sunt fan ferrari si poate ca nu sunt atat de obiectiv dar cand trece pe strada pe langa tine un Ferrari nu se compara cu nici o alta masina. Am vazut si Lamborghini, Aston Martin, Bentley si toate marcile astea super faimoase. Dar...offf...Ferrari e un vis. Lambo...sunt masini super sportive...poate prea sportive, Aston...seamana prea mult intre ele modelele si Bentley...are fundu' cam mare(ma refer doar la design, nu fac nici o referinta la partea mecanica, aici e mai mult de discutat).
Intrebare:"De ce nu are JIJI Becali ferrari?". Astept raspunsuri la aceasta intrebare. Saracutul merge doar cu un maybach la mana a doua.

mercoledì 16 aprile 2008

prison break

Nu stiu cati au urmarit serialul asta in Romania, dar "secondo me" e cel mai bun serial facut vreodata. M-am uitat la primele 3 serii...actiune, drama, dragoste, suspans, mister sunt caracteristicile principale. Vestea buna este ca apare si seria 4 in aceasta toamna. ..

martedì 15 aprile 2008

berlusconi si steaua

O noua victorie a carismaticului politician Silvio Berlusconi. Tot ce pot sa spun e ca in ultimii doi ani Prodi a ingrasat rau de tot preturile, deci sunt optimist in ceea ce priveste revenirea Cavalerului(asa i se zice pe aici). Acum serios...cum puteti tine cu steaua romani mei dragi? Acum serios...ce treaba are Berlusconi cu Steaua? Nici una...dar nu-mi place sa vorbesc despre politica asa ca am trecut la fotbal. Dupa parerea multora campionatele castigate inainte de '89 ar trebui anulate, ma refer la cele castigate de Steaua si Dinamo. Repet: Cum puteti tine cu Steaua? Voi suporterii Stelei ar fi trebuit sa fiti primii care sa criticati echipa atunci cand a fugit cu o lasitate greu de intalnit, de pe terenul rapidului. Are un presedinte care sfideaza limitele decentei intelectuale, jucatori care atunci cand nu castiga isi iau jucariile si pleaca acasa. Nu are nici macar un jucator care va intra in istoria fotbalului romanesc. Mutu vine de la arges(dinamo a fost o paranteza), chivu de la resita, contra de la dinamo. Un suporter adevarat nu ar putea ramane indiferent la ce se intampla.

lunedì 14 aprile 2008

si cunostinta a luat sfarsit

am intrebat si am raspuns. Se misca pamantul in jurul Soarelui, in sfarsit, nu de alta dar saracul Soare ametite dupa atatea secole in care oamenii i-l tot invarteau in jurul pamantului. Sunt curios sa vad care vor fi motivle pentru care in viitor, peste vreo 300 de ani, cei de atunci vor citi in cartile de istorie si isi vor spune:"Cum puteau sa gandeasca asa?". Credinta si relatia cu Dumnezeu nu se rezuma la felul in care interpretam stiinta. Poate ca nu sunt astea lucrurile cele mai importante in viata, dar fac parte din felul in care noi interpretam creatia Lui Dumnezeu.

martedì 1 aprile 2008

religie impusa si un Soare care se misca

Invatamantul in Italia este de tip laic. Religia o face doar cine vrea si la acele ore se studiaza istoria universala a religiilor. Nu mai stiu cum este in Romania acum, dar am vazut ca s-a impus manualul de religie ortodoxa. Eu cred ca Biserica si Statul ar trebui sa ramana separate, la scoala ar trebui sa i se ofere elevului posibilitatea de a alege credinta pe care vrea sa o urmeze, nu trebuie sa fie impusa.
Cand am venit aici, acum 6 ani, aproape ca imi era frica sa spun ceva despre big bang si formarea uiversului. Acum ma amuz de felul cum gandeam atunci si ma bucur ca am facut un pas inainte. Sunt convins ca stiinta nu a descoperit nici 1% din ceea ce este de descoperit la acest capitol, dar felul in care au aparut lucrurile in jurul noi, felul in care am aparut noi, e inca un mister. Cred ca Dumnezeu ne-a facut, sunt convins ca sunt creatia Lui, nu cred in evolutia lui Darwin, dar totusi cred ca pe parcursul timpului a fost o evolutie fizica a lucrurilor. Tot ce pot spune este sa nu ne grabim in a trage concluzii, mai ales ca in Biblie nu sunt detalii.
In Iosua scrie ca Dumnezeu, in timpul unei batalii, a oprit efectiv soarele in asa fel incat acea zi sa fie mai lunga. De la acel verset atat Biserica Catolica, cat si cea Protestanta, erau convinsi ca Pamantul este in centrul universului si totul se invarte in jurul sau, inclusiv Soarele. Galilei, cu ajutorul studiilor anterioare facute de Kepler si Kopernic(sper ca asa se scrie in romana, pt ca in italiana se schimba putin numele), a descoperit ca soarele este in centru(sistemului solar), si pamantul se invarte in jurul lui. Intrebat la faimosul sau proces:"Cum explici atunci versetul din Iosua?", raspunsul sau a fost mai mult decat genial. El a zis practic ca daca Biblia spunea ca pamantul s-a oprit era gresit. De ce? Pentru ca Soarele este centrul unui sistem, este motorul acestui sistem. Daca cineva vrea sa opreasca un sistem si apoi sa-l reporneasca, acest cineva opreste motorul sistemului, adica Soarele. Are cineva o explicatie mai frumoasa?
Fiecare crestin are obligatia de a sti in ceea ce crede, de a se interesa, de a cunoaste.