Dumnezeu iti da...dar nu iti baga-n traista

Ziua de azi este mereu ziua sacrificata, e sacrificata pentru ziua de maine. Azi suntem gata sa facem orice ne sta in puteri pentru ziua de maine. Suntem convinsi ca ziua de maine merita sacrificii. Eu nu zic ca nu este asa, dar imi vin in minte versurile lui Leopardi(si nu numai) care cu o oarecare tristete spun ca fericirea dureza doar o clipa. Parca niciodata nu reusim sa ne bucuram de "acum". Ne amintim de o clipa frumoasa, ne dam seama la sfarsitul unei vacante ca vacanta a fost frumoasa, pacat ca pe parcursul ei nemultumirile umpleau paginile jurnalului virtual de calatorie. Ca oameni, cand o sa invatam sa ne bucuram de clipa de acum? De momentul asta cand scriu, de clipa asta care nu se va mai intoarce niciodata...
Isus ne-a vazut,a vazut cat de incapatinati suntem sa flamanzim azi, sa ne ingrijoram azi, pt ca maine sa avem ce manca. Ne-a spus...poate pe de o parte trist, pe de alta parte amuzat...ne-a spus ca avem ziua de maine pentru problema de maine. Nu sunt un fan carpe diem, dar...lumea de azi...trebuie sa strang cureaua de cand aveam 10 ani. De atunci a trebuit sa imi cumpar o curea noua, aia veche avea prea multe gauri. Toate generatiile sunt generatii de sacrificiu. E bine sa fim atenti ca ceea ce facem azi sa nu ne faca sa suferim maine, e bine sa ne pregatim, e bine sa invatam, dar sa invatam ca sa stim azi, daca invat ca sa stiu azi, ma va ajuta si maine. Esti cu familia la masa? Esti in tren si vezi un peisaj frumos? Esti in autobuz si...?eh..e mai greu aici, dar sa fim seriosi, in autobuz avem timp sa ne gandim. Hai sa ne oprim in clipa de acum, sa o savuram si sa trecem la urmatoarea. Nu trebuie sa fim pesimisti. Optimismul ar trebuie sa fie capacitatea de a te bucura de ceea ce ai acum, nu de ceea ce vei avea maine. Suferi azi? In fiecare zi apar motive de suferinta...pentru oricine. Ne amagim ca Dumnezeu ne va ajuta, noi tre sa strigam la El, sa stam cu gura cascata...poate ne cade ceva direct in gura. Sa nu uitam proverbul nostru"Dumnezeu ne da, dar nu baga si in traista".

crestinii si bauturile alcoolice

Discutie intre un enorias plin de ravna si un pastor(prezbiter):
"- frate Pastor, l-am vazut pe fratele gigescu cum consuma bautura
- Nu se poate!! Nu imi vine sa cred! Si...a baut din sticla...sau a ciocnit un pahar?
- Stati pe scaun?Daca nu, va rog sa va asezati. Fratele gigescu...a ciocnit...a ciocnit!
- Nu imi vine sa cred, trebuie sa convocam consiliul Bisericii, asa ceva nu se poate, De ce DOAMNE??? DE CE??Ce fel de bautura consuma?
- Eram invitat la el la masa, la masa de paste, erau si copii acolo
- O nuuu...copiii!
- si...a deschis o sticla de sampanie, in fata tuturor, a pus in pahare la toti, si ca si cum nu ar fi deajuns, ne-a invitat pe toti sa ciocnim...sa pacatuim impreuna cu el!
- da...ispita vine din orice loc...da...vai de fratele...o sa postim si o sa ne rugam pentru el. Dar, din ce ati vorbit cu el, obisnuieste sa bea des?
- Din cate am inteles, alege sa bea cate un pahar chiar atunci cand sunt sarbatori. Va puteti inchipui...de Paste si de Craciun.
- S-a pierdu Fratele...s-a pierdut..."

O discutie frecventa care are loc in multe biserici care te pun sa semnezi ceva prin care te angajezi sa nu pui strop de bautura in gura. Personal nu sunt un fan al bauturilor alcoolice, respect atat pe cel care din cand in cand mai cumpara cate o bere , cat si pe cel care renunta definitiv la bautura. Alegerea trebuie sa fie personala, enoriasul trebuie educat in privinta acestui lucru. Pe de alta parte e la fel de adevarat ca romanii au o relatie mai speciala cu bautura, dar consider ca educatia e cel mai bun mijloc de a elimina aceasta problema.